La etajul 1 sta mama. Traversarea aprtamentului e anevoioasa din cauza lipiciului de pe podea. Totusi reusesti sa dai la o parte de pe rafturi cartile de teorie si ghidul bunelor maniere primit cadou de la ea , si gasesti in fund, un vas aurit mic, vechi si uitat, plin cu apa sfintita. Era cat pe ce sa nu-l vezi..
La etajul 2 sta iubirea. Traversarea odaii e tot grea din cauza podelei foarte alunecoase, cu luciu de gheata, luciu in care, daca privesti de departe poti vedea cea mai frumoasa dintre imagini. Si tot cazi, si iar te ridici, si cazi si te ridici, si tot asa, nefiind niciodata sigur pe soliditatea terenului pe care pasesti cu prudenta.
La etajul 3 stau eu. De fiecare data cand ajung la mine, imi place sa stau sa privesc noaptea, sa beau apa sfintita, sa folosesc micul vas aurit pe post de scrumiera si sa visez la fata frumoasa - cu ochii severi sau molesiti, cu gura amara sau dulce, incruntata precum fulgerul sau cu un zambet ca un rasarit de soare - pe care imi dau seama ca, dupa atata timp, nu o cunosc si ma minunez si eu redescoperind-o, de fiecare data cand imi da ocazia..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu