În momentele când iubirea te doare, fiindcă ea cere prea mult, eliberează-te prin alte metode, prin alte căi. Aleargă fără ţel pe străzi sau prin păduri şi risipeşte-ţi prin fugă obsesia imposibil de realizat. Cheltuieşte-ţi, în fiecare pas, un sărut din miile pe care ai fi vrut să le dai şi, în progresul oboselii, uită de toate femeile pe care iubirea ta ar fi vrut să le îmbrăţişeze. Săruturile să se desprindă din tine ca petalele dintr-o floare de toamnă. Şi risipirea acesta să nu semene unei înfrângeri şi niciunei renunţări, ci miile de sărutări să însenineze viaţa cu atâtea zâmbete, cu câte tristeţi ea a întunecat-o. Cioran

E greu de imaginat cam la ce nivel de superficialitate ne ducem vietile. Si asta din cauza ca nu am simtit spaima cu adevarat (oamenii cauta instinctiv frica). Ajunge un cosmar terifiant ca sa intrezarim esentialul, adevarata intensitate a lumii, ca sa realizam cat de mult investim in lucruri fara importanta. Ajunge un cosmar ca sa simtim ca nu avem nici o putere in fata fortelor intunericului si ca ne-am evapora cu totii la o simpla atingere a diavolului. Viata este un miracol pentru ca atarna de un fir de ata. Impresia ca putem controla ceva este o iluzie ce crispeaza. Lipsa de control ne da aripi.