duminică, 29 decembrie 2013

Exista in noi o nevoie ciudata de pericole. Am visat ca ma cataram neasigurat, impreuna cu doi prieteni pe un turn zidit din pietre si dotat cu franghii. Simteam rasuflarea inaltimii si mi era frica sa nu cad, dar incercam sa mi o controlez si ma concentram asupra fiecarei miscari. In varf, am facut un pas pana pe o platforma si am ajuns intr o cladire frumoasa, inalta, cu o sumedenie de detalii si incaperi.
Nici mie nu mi vine sa cred uneori cat de mult ma implineste singuratatea. La cate traume ne supunem in mod gratuit, dand atata importanta exteriorului, dandu ne noua atata importanta.
Atunci cand esti atins de o anumita specie de tristete, renunta la tentatia de a ti cauta tovarasi. Nimic mai usor decat sa i gasesti peste tot. Ei insa iti vor dauna. Tie si tristetii tale.
Sunt ca o gravida. Ma simt intr un travaliu continuu, in proximitatea fatarii unei idei in neant.
Sa dai curs fluxurilor depresive din tine.. Veti spune: ce rost are sa te amarasti singur? Are, caci realizezi ca ai o viata, ca esti o persoana..
Cei carora le place sa se gandeasca pe ei insisi nu sunt narcisisti, ci se supun ca toti ceilalti principiului conform caruia cu cat devii mai familiar cu un lucru, cu atat acel lucru incepe sa ti placa. Puneti un om sa curete grajduri in fiecare zi. La un moment dat va simti placere. Exista in noi o nevoie fiziologica de a ne face placere, nevoie care, ca orice nevoie, uneori nu mai tine cont de obiectul placerii.