duminică, 8 aprilie 2012

umilire

Ai impresia ca esti bun atunci cand faci un lucru generos? Nu, ce-am simtit in seara aceea n-as mai vrea sa simt. M-a dus cu gandul la alta seara, la fel de umilitoare pentru mine. Nu poti cere cuiva sa-ti faca pe plac, mai ales cand vezi cat de bine se simte. Si, din pacate tu nu te poti simti la fel de bine pentru ca nu esti facut din acelasi material. Si atunci incerci, si te amagesti ca o faci din iubire, din generozitate, joci un rol, te fortezi sa razi, sa dansezi, si in acelasi timp urli de durere. Sub zambetul tau in mintea ta iti spui ca esti groaznic pentru ceea ce faci. Si stii ca faci aceeasi greseala, aceea de a fi pe placul cuiva de dragul sau, din lasitate, din frica de a fi tu insuti, de a face fata singur la propria mizerie. Nu te simti singur atunci cand tu esti la pamant si ea este fericita? Nu te gandesti ca prezenta ta este inutila? Ca rolul tau e doar acela de a o proteja de privirile altora? Te multumeste acest rol? Bineinteles ca nu. Nu suntem generosi, nu suntem buni, si asta o simtim a doua zi, dandu-ne seama ca faptele alea bune sunt de fapt fapte rele, marinimiile lasitati, altruismul egoism, linistea haos.