Daca vreti ceva de la mine veniti si uitati-va. Daca nu vreti nimic, veniti si scuipati-ma. Dar nu-mi cereti nimic, absolut nimic. Fiindca nu pot sa va dau nimic din ceea ce nu sunt. Chiar ar fi bine sa va feriti de mine, fiindca am prostul obicei de a cersi uneori. Daca va bat la usa,mascat in cersetor, sa stiti ca sub masca sunt egoist si parsiv. Ma folosesc de slabiciunile voastre, de mila voastra ca sa alin copilul din mine, slabiciunea mea. Caci asa cum eu ii sunt sclav, asa va fac si pe voi sclavi. Asa ca nu-mi deschideti usa, alungati-ma inapoi in neant, unde-mi place mie sa stau, dar ma inspaimant cand il simt. Lasati-ma sa ard in focul nebuniei mele, singur, ingrozit, sinucigas. Lasati-ma sa cad pana la capat. Nu-mi intindeti vreo mana de ajutor, pe care am s-o prind cu disperare, cu o expresie de recunostinta in care pana si eu ajung sa cred, inspaimantat de haosul de sub mine. Nu ma salvati, caci pierduti veti fi. Ce vreti de la mine? N-ma nimic de dat decat din nebunia mea, si nu din generozitate. Viata mea dubla o impregnez in tine, care ai avut curajul si inconstienta sa te apropii de mine, ca un copil care se apropie de un demon. Dar nu ma topesc in caldura ta, ci mai tare ma indarjesc, caci topit, as fi un biet bebelus, neajutorat, incapabil sa traiasca cu adevarat.
Culmea nedreptatii, tu platesti cu suferinta ta. Innebunesc gandindu-ma la suferinta ta. Nu o inteleg pe deplin, dar o intuiesc atat de pura, de inocenta, de buna.
