Un moment din acelea in care te simti nemaipomenit de singur, si te bucuri ca te ai cel putin pe tine, si te ntrebi, oare nu asta i cel mai important?, sa fii tu alaturi de tine? cu acea parte a mintii neimplicata, detasata de emotii si de memorie, care doar priveste cu compasiune si iubire si spune: "eu te iubesc, eu te admir, eu te respect si te iau in serios, eu sunt langa tine si te sustin, o sa fie bine"..

Vreti sa simtiti iubirea? priviti o ilustrare a iadului (sau, pictura lui Ernesto Sabato).

Uneori, introspectiv ajungem sa simtim ca avem doua minti: cea care simte si cea care vede. Atunci cand ne simtim tristi, ne simtim tristi cu cea care simte (emisfera dreapta?) si in acelasi timp cea care vede spune: "imi pare rau ca esti trist" (emisfera stanga?). E un fel de compasiune pentru tune insuti, de empatie cu tine insuti, care e sursa compasiunii si a empatiei pentru toti ceilalti..