sâmbătă, 3 martie 2012

Omul se naste ok. Nu stiu daca chestia cu pacatul original e adevarata, adica nu cred ca ne nastem bolnavi. Cred totusi ca traim ca sa ne vindecam. Adica, la un moment dat devenim bolnavi. Si asta din cauza ca, atunci cand suntem mici, nu suntem destul de copti, nu avem destul discernamant ca sa ne dam seama ce lucruri sunt bune pt noi, si ce lucruri ne pot face rau, si luam de bune multe lucruri care pana la urma ne fac rau. suntem vulnerabili, cu V mare. Mai departe, creierul nostru nu e de piatra, el e in continua interrelatie cu lucrurile inconjuratoare, cu ceea ce-i dam, cu ceea ce ni se intampla, si felul cum o luam. Astfel, raman urme, cate un pic, cate un pic, si imperceptibil, ne imbolnavim. Eram sanatoti si am devenit bolnavi. Astfel, cu contitia de a-ti fi dat seama de lucrul asta, ne ramane sa ne vindecam. Viata este un continuu proces de vindecare. Nu stiu cine ar putea spune ca n-a fost afectat, ranit, imbolnavit de nimic. Continuu proces de vindecare, in fiecare moment. Suntem nesatui de vindecare. Sa presupunem ca la un moment dat am reusi sa ne vindecam, what then? Probabil ca ne-ar ramane sa ne bucuram pur si simplu de sanatatea noastra, sau i-am invata pe altii cum sa se vindece, oricum pentru noi n-am mai avea mare lucru de facut.