duminică, 5 februarie 2012

Noi cei de jos strigam catre tine
Avem nevoie de nenorociri
Cu cat mai mari cu atat mai bine,
Avem nevoie ca raul sa vina din afara,
Localizat strict sau chiar fatal,
Vrem sa ne amintim ce inseamna simtul tragic,
Sa suferi cu capul sus, sa fim sabotati uniti.
Avem nevoie sa stim ca nu exista mai bine,
Sa ne linistim in sfarsit, renuntand la cautari,
Renuntand la speranta, asezandu-ne acolo unde ne e locul: in varf.
Sa traim precum ultimii, sa fim buni unii cu ceilalti,
Sa renuntam la ambitii, si sa ne infratim ne chinuim sa ne aducem aminte cum era cand traiam ne chinuim sa ne aducem aminte daca mai traim, trebuie sa ne piscam tare ca sa vedem daca mai simtim ceva nu reusim sa ne dam seama ce sa intamplat intre timp ce sa intamplat de atunci cand traiam? amorteala sa stracurat intre oasele noastre precum frigul. lucrurile firesti ni se par acum extravagante. si daca in noi statea samanta? ce-am facut cu ea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu