bucati

Dupa conversatia de salon purtata in bucatarie, cele 2 tipe, colege, prietene, spuneti-le cum vreti, pleaca cu o promisiune de complezenta, de iesire in oras in aceeasi seara. Cu acelasi aer binevoitor el le conduce, le aprinde grijuliu lumina pe scara si isi zic "pa pa" plini de aparenta indiferenta si in acelasi timp de bunavointa amabila. Inchide usa cu zambetul tamp ramas inca pe fata. In scurt timp zambetul dispare si in locul lui incepe sa i se contureze in minte intrebarea: "oare cum reusesti sa fii asa de fals?". Ca tip, nu e nimic mai enervant decat ca 2 tipe frumoase sa te considere un bun prieten sau o persoana foarte cumsecade sau un om deosebit. Chestia asta e de-a dreptul degradanta. Se intreaba si el ce anume il face sa se comporte asa, adica amabilitate, bune maniere si glume crete in loc de flirt. E de-a dreptul exasperat de el insusi. Si totusi care mare tampenie o fi la originea comportamentului asta de-a dreptul aberant cu care nu se identifica absolut deloc si pe care il resimte ca pe o castrare? O, si in acelasi timp, cat de mult dispretuieste puritatea. Se gandeste ca o destul de mare contributie o are maica-sa, pe care de obicei n-o poate suferi. Da, femeia asta cu ideile ei de o naivitate dezarmanta despre lume, cu increderea ei in bine si frumos, cu sufletul ei de fetita, care vibreaza automat la amabilitate, bune maniere si sentimentalism. Nu, slava domnului, nu e pasionata de parapsihologie sau de manifestarile sufletului. Cateodata, ii dadea impresia ca de fapt e foarte realista, insa parca dintr-un fel de discretie inutila a tinut totdeauna sa-i cultive, fix pe dos, tot felul de valori foarte pretuite daca traiesti in oraselul copiilor sau la manastirea de maici. Desi, ultimul exemplu e discutabil. Sfaturile de genul: sa te porti frumos cu fetele, sa nu vorbesti urat, sa nu bei si sa nu fumezi auzi? erau la ordinea zilei. Simte cum amintirile astea il dezgusta. Toate cuvintele astea erau spuse fara pic de convingere dar pe un ton hotarat, si dadeau aerului pe care il respira un iz nesuferit de puritate, incat iesea rapid din casa afara, ca sa respire, hotarat sa nu mai calce pe acolo. Bineinteles, dupa cateva ore, neavand unde sa se duca, se intorcea acasa posomorat. Nu a reusit niciodata sa stabileasca cu ea un veritabil canal de comunicare, desi a incercat. De fiecare data insa, se lovea de acelasi zid indestructibil, pe care de fiecare data il intalnea in acelasi loc. Uneori incerca sa se catere pe el, si se trezea sustinand sus si tare lucruri in care nici el nu credea sau nu se simtea in stare sa creada, cu cat mai scandaloase cu atat mai tentante, iar faptul ca brava ii dadea mai apoi o senzatie neplacuta, umilitoare care se suprapunea pe senzatia de neputinta si de neintelegere. Bineinteles ca la un moment dat s-a maturizat, adica a renuntat complet la ideea ca poate vorbi cu maica-sa. Stop