Noi cei de jos strigam catre tine
Avem nevoie de nenorociri
Cu cat mai mari cu atat mai bine,
Avem nevoie ca raul sa vina din afara,
Localizat strict sau chiar fatal,
Vrem sa ne amintim ce inseamna simtul tragic,
Sa suferi cu capul sus, sa fim sabotati uniti.
Avem nevoie sa stim ca nu exista mai bine,
Sa ne linistim in sfarsit, renuntand la cautari,
Renuntand la speranta, asezandu-ne acolo unde ne e locul: in varf.
Sa traim precum ultimii, sa fim buni unii cu ceilalti,
Sa renuntam la ambitii, si sa ne infratim
ne chinuim sa ne aducem aminte cum era cand traiam
ne chinuim sa ne aducem aminte daca mai traim,
trebuie sa ne piscam tare ca sa vedem daca mai simtim ceva
nu reusim sa ne dam seama ce sa intamplat intre timp
ce sa intamplat de atunci cand traiam?
amorteala sa stracurat intre oasele noastre
precum frigul.
lucrurile firesti ni se par acum extravagante.
si daca in noi statea samanta?
ce-am facut cu ea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu