In mod ironic, am putea spune ca toata energia necesara "evolutiei" pentru aparitia omului, a fost cheltuita pe limitarea capacitatii de perceptie.

Despre incredere, ca atitudine in viata..Asa cum ai incredere intr o persoana, ai incredere si in viata.

Omul se defineste in primul rand prin spiritul sau. Inainte de rolurile pe care le joaca "pe scena vietii". Il putem defini prin meseria sa? nu. Il putem defini prin cunostintele sale? nu. Il putem defini prin familia sa? nu. Asa ca fiecare se defineste prin ceea ce ramane dupa ce dam toate astea deoparte. Si daca toate lucrurile exterioare (in orice caz, majoritatea lor) au tendinta sa l supuna, sa l ingenunchieze si sa profite de el in folosul lor, doar un singur lucru ii este alaturi- spiritul sau. Doar prin spiritul sau un om se poate elibera. Orice lucru exterior care poarta aparenta eliberarii il va face "mai devreme sau mai tarziu" sclav. Lupta omului cu muntele...

"Chiar de ar fi sa nu te mai vad niciodata, simt nevoia sa stiu ca intr-un colt din orasul acesta murdar, intr-un colt din iadul acesta, te afli tu si ma iubesti" E. Sabato, Abbadon

Incep sa vad oamenii in functie de gradul de control pe care l au asupra propriilor emotii. In avantaj- cei cu un grad de control cat mai bun; si cand spun control nu vreau sa zic refulare sau inhibare, ci stapanire. Nu ti alungi caii ci doar le pui capastru..

"Cand nu avem un tel spre care sa convearga toate actele noastre, nu iubim decat gandirea discontinua, sfaramata" (Cioran). Cel mai important lucru in viata, as spune, tocmai asta e: sa ai un tel, in fiecare moment. In vartejul gandurilor (caci de cele mai multe ori gandurile ne gandesc pe noi si nu invers), sa te tii de un tel, asa cum se tine o corabie de o ancora..

Atunci cand iti simti mintea solicitata de "nelinisti metafizice" (cum le numea P.Tutea), si ti se pare ca te invarti intr un labirint fara iesire, reactioneaza cu fraza: "eu vreau sa ma bucur de viata!"..s ar putea ca de pe cerul tau norii sa se risipeasca..