Atitudinea fata de sex reprezinta un indicator pt nivelul de emancipare a unei societati. « Sexul este hiperbolizat, hipermediatizat dar prost inteles si cu siguranta prezentat distorsionat. Sexul si-a pierdut sensul de normalitate a vietii de cuplu, de intimitate, si a devenit moneda de schimb in societatea consumerista! Pledez pentru readucerea sexului in lumina, lucid si sincer! Dincolo de tabu si de exagerari consumeriste, sexul este liantul vietii in doi, este o forma de exprimare, de explorare, catalizator de energie, face parte din normalitatea vietii! Ar fi minunat sa renuntam la frica de a fi firesti!” (un articol) Sexul este un animal flamand care traieste in fiecare dintre noi. Ne face sa fim mai complecsi, mai plini, mai impacati cu noi insine, mai curajosi, mai sportivi, mai relaxati, mai concentrati asupra lucrurilor pe care le avem de facut. Dar in istoria acestui animal flamand, adica a acestei parti din noi, pe care omul, nu se stie de ce, a simtit nevoia sa o separe de intreg, a aparut crestinismul. Crestinismul a luat cainele si l a lasat sa flamanzeasca intr o cusca in fundul curtii. A fost ca un orgoliu, o bravura din partea sa, fiindca isi dorea prea mult sa arate ca el este altfel. Dar cum foamea nu moare daca o ignori, cainele a devenit si mai flamand, dar existenta lui era de acum resimtita ca rusinoasa de catre oamenii care traiau intr o societate bazata pe familie, toti erau la fel, e greu sa fii diferit, caci cine suporta izolarea usor? Oamenii nu sunt prosti, si multi si au da seama ca nu a fost bine ce au facut si s au simtit in sine alor trasi pe sfoara de crestinism. Dar dupa ce ai neglijat o problema mult timp, acea problema devine atat de delicata incat ti e rusine, si nici nu mai vrei sa o rezolvi, te ai adaptat cumva la o viata ciuntita, chiar daca chinul de a ajunge aici a fost poate mai mare decat orice alt demers. Sexul nu e ceva vital, precum mancarea de exemplu, se poate trai fara el, insa face viata mai frumoasa, mai plina, mai interesanta. Sexul nu este doar chestia aia care se intampla in dormitor intre soti. Este o forma de exprimare, de explorare un catalizator de energie. Este cu siguranta o parte din personalitatea noastra care merita dezvoltata in fiecare dintre noi.

despre natura duala a lucrurilor in general(cume cea a luminii) si trebuie s o zic cuiva deci, gandeste te l ao forta, orice fel de forta: de la gravitationala pana la atractia pe care o exercita cineva pt altcineva; pt sine acea forta nu exista, e doar ea insasi, exista ca entitate dar nu si ca efect, nu stie ca e forta; ea devine forta in schimb doar pt obiectele din jur; si lucrurile astea nu pot fi adevarate simultan, nu poti fi forta pt tine insuti, ci doar pt altcineva, iar forta ta ti o iei la randul tau de la altcineva; mi se pare extraordinar; lucrurile se misca doar datorita interactiunii dintre ele.

Acea senzatie de insignifiant atunci cand mintea scorneste explicatii prea concrete. N ai de unde sti cu adevarat de unde ti vin trairile, iar limitele sunt o iluzie. Viata in esenta ei se doreste pe sine bogata, vasta, fara limite. Am oroare de oamenii prudenti, de cei ce privesc experientele cu scepticism si neincredere. Sunt incastrati, dar nu e vina lor, intre bine si rau, vad lumea in alb sau negru, si se considera intelepti dar de fapt sunt niste fricosi mari. Lumea exista pentru a te lua in piept cu ea, nu pentru a i te supune, pentru a o zgudui, nu pentru a te stradui sa te incadrezi in schemele sale rigide. Nimic din ceea ce vedem in jurul nostru nu merita asta, din cauza ca toate sunt inventate de oameni absolut cu nimic mai presus decat noi. Societatea e o iluzie sau o jucarie, ca si oricare alt lucru inventat de om. Ceea ce conteaza cu adevarat sunt acele lucruri preexistente omului, asupra carora el nu poate avea nici o influenta, religiozitatea cosmica, nostalgia constientei pure, acele trairi care te scot din tine, care tin de alta realitate, superioara. Cel mai pretios timp e cel in care reusesti sa te desprinzi din tine si sa te pierzi intr o energie mai mare decat tine. „Daca esti tu insuti, inainte de toate tu insuti, daca ai radacinile adanc implantate in viata, in concret, nimic nu te poate rata”(M. Eliade).

Un moment din acelea in care te simti nemaipomenit de singur, si te bucuri ca te ai cel putin pe tine, si te ntrebi, oare nu asta i cel mai important?, sa fii tu alaturi de tine? cu acea parte a mintii neimplicata, detasata de emotii si de memorie, care doar priveste cu compasiune si iubire si spune: "eu te iubesc, eu te admir, eu te respect si te iau in serios, eu sunt langa tine si te sustin, o sa fie bine"..

Vreti sa simtiti iubirea? priviti o ilustrare a iadului (sau, pictura lui Ernesto Sabato).

Uneori, introspectiv ajungem sa simtim ca avem doua minti: cea care simte si cea care vede. Atunci cand ne simtim tristi, ne simtim tristi cu cea care simte (emisfera dreapta?) si in acelasi timp cea care vede spune: "imi pare rau ca esti trist" (emisfera stanga?). E un fel de compasiune pentru tune insuti, de empatie cu tine insuti, care e sursa compasiunii si a empatiei pentru toti ceilalti..

In mod ironic, am putea spune ca toata energia necesara "evolutiei" pentru aparitia omului, a fost cheltuita pe limitarea capacitatii de perceptie.